Ganduri care intarzie, dar ajung la fix
Povesti care se ispravesc inainte de a incepe, cu zane cu parul cascada de
galben si printi care vorbesc despre regate indepartate… Fiecare poveste de
dragoste este unica dar, in final, tot o poveste va ramane. Storytellin’
s-a nascut cu spatele la zane si printi. Storytellin’ este povestea noastra a
tuturor, o poveste care spune pe nume si care nu se transforma in basm. Este despre viata de zi cu zi,
despre un inceput care nu are legatura cu "a fost o data" si despre
puterea de a trece peste faptul ca, pana la urma, toti suntem niste personaje.
Cand taiem drumurile in doua si ramanem cu cate un capat in maini, ne vom
intoarce exact de unde am plecat, de la capatul povestii. Cred ca acesta este
si famercul fiecarui personaj, de a se reinventa si de a o lua de la capat.
Finalul…Finalul nu il stie nimeni, decat Cel care scrie povestea si hotaraste
soarta celui ce i-o si scrie, intr-un final.
Storytellin’ s-a
«auto-scris» ca o poveste infiripata intre patru personaje, pe care Autorul
le-a plasat in actiune in momente frumoase din viata lor. Pentru ca pana la
urma, personajele isi picura fericire din caracter,
sau ura, sau dragoste, sau invidie, sau puterea de a asculta, in dialoguri care
leaga zambete atarnate de baloane. Storytellin’, povestea, s-a scris pe cerul
gurii dintr-o sorbitura de cafea si dintr-un mmm… prelungit.
De multe ori ne imaginam ca facem parte din dialogurile unei carti. Si ne
suparam pe cititor ca ne mai pateaza caracterul
cu o gura de cafea, sau ne mai indoaie pagina, sau uita sa ne mai stearga
de praf. Adevarat este ca locul oamenilor va fi intotdeauna in spatele unor
coperti groase de roman. Dragoste, intriga, drama, comedie, teatru… nasc
situatii o data cu nasterea noastra.
"Sa ne bucuram de ceea ce ne putem bucura acum"
(o cunostinta de-a mea, doamna V. Woolf)